Blog

Trecutul de l-as putea retrai

           Iar si iar mi-e dor de clipa cand tu ai venit la mine, pentru prima data. Aveam emotii… Te priveam si nu stiam ca ma voi indragosti de tine… nu stiam ca vei transforma intr-o cenusa toata iubirea mea, ce ti-am daruit-o. N-am stiut ca inima mea va suferi atat de mult, din cazua ta. Credeam ca ne vom iubi la bine si la greu, credeam am gasit, in sfarsit, pe acel cineva care ma va iubi si ma va proteja.

           Primele zile, petrecute impreuna, au fost minunate. Am trait ceea ce visam candva: Sa scap de singuratate! Dar a fost doar pentru un moment. Timpul trece prea repede, incat, nu stii cand s-a dus clipa de fericire.

            Imi amintesc cu drag cand vorbeam despre orice, despre iubire si ne luam in brate, adormind trup langa trup. Din pacate nu stiu, daca am fost si suflet langa suflet. Dar, vreau sa cred ca a fost si din partea ta macar un strop de iubire cu care mi-ai potolit sufletul, care era sub arsita singuratatii. Sper… nu stiu. M-am bucurat de zilele si noptile pierdute impreuna prin pensiuni, plimbari si-n restaurante. Nu era nevoie sa mergem prin asemenea locuri. Eram multumit sa fim impreuna in casa mea si cu o plimbare pe strada in doi.

           Am invatat sa apreciez tot ceea ce traiesc. Pentru ca stiu, acea clipa se va pierde pe aripile timpului ce zboara prea repede. Nu pot sa opresc timpul, ca sa mai traiesc momentele cand eram noi doi.

            Daca as putea as vrea sa retraiesc trecutul. Dar, sa-l editez, sa sterg acolo unde noi doi ne-am mai suparat unul pe altul… sa traim doar ce a fost mai frumos. Din pacate nu se poate. Te iubesc, chiar daca tu ai ales alt drum, lasandu-ma pe mine singur cu buchetul de amintiri, ce-l ud cu lacrimi amare. Merg mai departe, cu gandul la tine si buchetul de amintiri frumoase pus in glastra inimii mele.

Comments are closed.