Blog

Dor de amintiri fortate

Ascult o melodie celtica. Privesc pozele cu noi doi si-mi amintesc cu drag, dar si cu durere, de momentele frumoase petrecute in doi. Imi amintesc cum glumeam amandoi si radeam. Imi amintesc cand ne plimbam si povesteam ce-o sa facem in viitor. Imi amintesc cand, ma faceai sa plang. Imi amintesc cand mi-am dat seama, ca eu de fapt, sunt un nimeni pentru tine. Am vazut ca, de exemplu, ai plecat in alta tara, pentru altcineva. Am simtit cu sufletul, ca acea persoana este foarte importanta pentru tine, mult mai mult decat mine.

Mi-e greu, cand stiu, ca tu te intelegi mai bine cu alte persoane decat cu mine. Toti sunt la nivelul tau, numai eu sunt mai jos. Daca ma vezi atat de prost, de ce ai venit la mine, cu ,, te iubesc” pe buze si m-ai sarutat, otravindu-mi sufletul naiv cu amagiri si promisiuni ca, nu voi fi singur, ci vei fi alaturi de mine? Nu sunt perfect… Dar, te iubesc din toata inima mea. Nici tu nu esti perfect si te-am acceptat asa cum esti. La un moment dat, m-ai facut sa ma simt discriminat. M-a durut… si inca ma doare. Nu-ti place sa faci poze langa mine. Imi pare rau, ca ti-am cerut sa facem impreuna. Acum, pentru mine, acele poze cu noi doi, sunt doar amintiri fortate. Ma simt singur si parasit, undeva departe de noi doi, sub un cer negru lipsit de stele si sperante. As vrea sa te strig, dar vantul taios al deznadejdii imi stinge vocea, lasandu-ma fara grai. Nu te pot gasi… nu te pot vedea, decat prin amintiri.

Cand mi-e dor de tine… ,,deschid usa trecutului” si pasesc incet printre amintiri, retraind tot ce-am trait candva, intr-un prezent, care s-a dus. Acel prezent s-a dus cam prea repede. Mi-e dor de noi doi, mi-e dor de clipele frumoase, pe care as vrea sa le mai traiesc.